"Ritul liturgic basarabean"

Deşi este normal ca Biserica să opteze şi chiar să lupte pt o unitate, inclusiv la nivel de rituri liturgice, există anumite tradiţii liturgice locale care sunt adânc înrădăcinate în conştiinţa poporului şi chiar a preoţilor dintr-o anumită zonă geografică mai mică sau mai mare (chiar dacă aceştia din urmă au fost învăţaţi la Facultate cumva altfel).

Cu atât mai mult, fără nici o sfială se poate vorbi despre un "rit liturgic basarabean" (între ghilimele), mai ales că Basarabia a fost şi rămâne o zonă de interferenţă a ritului liturgic româno-bizantin cu cel rusesc. În afară de unele comunităţi izolate (foarte puţine ca număr), nu există parohii sau mănăstiri în care să se slujească exact ca în România sau exact ca în Rusia. Mă refer aici doar la comunităţile româneşti (moldoveneşti) nu şi la cele ruseşti unde aproape totul e ca la ruşi.

O caracterizare minuţioasă a "ritului basarabean" nu poate fi făcut foarte uşor. Ar fi mai simplu să stabilim doar nişte direcţii:

1. Arhitectura exterioară, dar mai ales interioară a locaşului de cult determină spre anumte gesturi diferite de cele din ritul româno-bizantin.
a) Ecteniile şi Vohodurile nu se leagă în nici un fel de spaţiul din mijlocul bisericii (locul de sub candelabru central). Toate se rostesc/fac pe solee, iar în mijlocul bisericii se află un analog cu icoană. Este incoana Învierii (duminica), a Praznicului, Sfântului sau a Hramului dacă nu este a zilei respective.
b) Cădirile se fac şi ele după o rânduială deosebită. Preotul sau diaconul merge cu cădelniţa pe lângă pereţii bisericii după acele de ceasornic, iar poporul face 2 paşi de la perete pt a permite trecerea preotului, după care toţi revin la loc.
c) Nimeni dintre mireni nu urcă pe solee pt a săruta icoanele, iar femeilor acest lucru le este interzis categoric. Pomelnicele nu sunt date la altar de credincioşi, ci transmise de un bărbat care de obicei stă la pangar.
Atingerea de Sf. Masă şi Proscomidiar este cu desăvrâşire interzisă persoanelor care nu fac parte din clerul superior.

2. În ce priveşte rânduielile propriu-zise, sunt foarte multe de spus şi e greu de făcut o sistematizare. Vom încerca totuşi.
a) Având în vedere că Biserica Rusă nici până astăzi nu are un tipic parohial oficial, ci îl foloseşte pe cel mănăstiresc (al Mănăstirii Sf. Sava) pe care fiecare îl scurtează după cum îl duce capul, chiar dacă astfel de abateri sunt puţine, şi Biserica din Basarabia foloseşte în parohii tot tipicul mănăstiresc. La 95% din parohiile din Basarabia se citesc toate Ceasurile (mai puţin Ceasul IX), se citesc intergral Canoanele la Utrenie, iar alţii chiar şi Catismele de pun integral, deşi cei mai mulţi le scurtează, dar în nici un caz nu le suprimă definitiv. Adică "scheletul" este păstrat, chiar dacă nu este plin cu "carne".
b) Aceasta atrage după sine un fenomen foarte interesant. Stihirile de la "Doamne strigat-am", Stuhoavne, Laude precum şi Sedelnele, Luminândele etc, nu se cântă, ci se citesc. Toate acestea, pt a scurta cât de mult posibil slujbele. Culmea e că şi la Mănăstiri tot se citesc. O cauză ar fi că până în anii 90 în Basarabia au fost închise toate Mănăstirile, iar după aceea, slujitorii lor oficiau slujbele aşa cum le-au deprins ei pe la parohii.
c) La multe parohii (cel putin 30%) sâmbătă seara se face priveghere care durează maxim 3 ore. La oraşe aceasta e aproape obligatoriu. Deci nu peste tot la parohii Utrenia este dimineaţa, iar la mănăstiri (cu mici excepţii), chiar şi în timpul săptămânii Utrenia se face seara, unită cu Vecernia.
d) Polieleul are o rânduială specială. Mai ales dacă este diacon şi sobor de preoţi - toată rânduiala de până la Canoane se face în mijlocul bisericii. Se pare că este o reminiscenţă a rânduielilor constantinopolitane.

3. Diferenţele legate de Liturghie se reflectă într-o mare măsură în textul Liturghiei la care am lucrat noi şi care va apărea în cartea noastră: "Liturghia Ortodoxă. Istorie şi actualitate".

Sunt multe alte diferenţe despre care vom mai scrie pe măsura interesului cititorilor.
Aşteptăm comentarii.

Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite cu arhiereu

Arhiereul trebuie să vină încă de la Ceasul 9, fiind întâmpinat de diaconi cu cădelniţele şi cu dichero-tricherele. Slujba la strană nu se întrerupe şi nimic deosebit nu se cântă pentru intrarea arhiereului. Ajungând în mijlocul bisericii, toţi slujitorii fac câte trei închinăciuni, iar arhiereul se închină la icoane ca şi preotul. Se întoarce apoi sub policandru, binecuvintează cu dichero-tricherele, iar strana cântă: Întru mulţi ani, Stăpâne! Cu dichero-tricherele încrucişate intră în altar, însoţit de doi preoţi, apoi predă dichero-tricherele şi sărută Evanghelia şi Sfânta Masă. Urmează îmbrăcarea la care arhiereul, ca şi preoţii, nu zic rugăciunile obişnuite ale înveşmântării, ci doar Domnului să ne rugăm; Doamne miluieşte! Se revine apoi în mijlocul bisericii de unde toţi slujitorii iau binecuvântare, după care toţi, în afară de arhiereu, intră în Altar. Cântându-se Cuvine-se cu adevărat… la sfârşitul Obedniţei, preotul mai mare face Otpustul dintre Sfintele Uşi. Arhidiaconul zice Binecuvintează, părinte!, iar preotul spune Binecuvântată este Împărăţia…şi se citeşte Psalmul 103. Un diacon (ipodiacon) îi dă arhiereului Liturghierul pentru a citi "Rugăciunile Luminilor", apoi se zice Ectenia mare după care Arhiereul se retrage în strana arhierească şi dacă va voi, poate să şadă în timpul Catimei a 18, care se citeşte din mijlocul bisericii. În timpul Procesiunii cu Agneţul ce are loc în timpul stării a treia a Catismei, arhiereul se ridică şi stă cu capul aplecat. Se cântă apoi Doamne, strigat-am… şi se ia binecuvântare de la arhiereu pentru tămâiere. La Slavă…, arhiereul revine în mijlocul bisericii şi se face Procesiunea mică a Liturghiei: fie cu cădelniţa, fie cu Evanghelia. Arhiereul binecuvintează cu dichero-tricherele, apoi intră în Altar. La vremea potrivită tot arhiereul va zice Lumina lui Hristos luminează tuturor!, având în mâini cădelniţa şi dicherul. Se face şi cădirea obişnuită în jurul sfintei Mese. La Heruvic arhiereul face cădirea şi se spală pe mâini. La Procesiunea Mare cu Sfintele Daruri, toate gesturile sunt exact ca la Liturghia Sf. Ioan, numai că nimeni nu zice nimic; La Vohod Sf. Disc (cu Trupul şi Sângele Domnului) sunt luate de cel mai mare dintre preoţi, iar Potirul de al doilea dintre ei. Dacă este hirotonie în diacon, ea se face imediat după Heruvic. Hirotonie în preot sau arhiereu, la această Litughie, nu se poate face.